27 de ani de STOMATOLOGIE, medic stomatolog……dentist…..la fel ca în prima zi.
M-am nascut intr-o zi de toamna. Un anotimp al culorilor calde, al inceputurilor tacute, al lucrurilor care se cladesc incet, dar temeinic, asa cum sunt primii dinti care apar, incisivii, cei care deschid drumul. Poate de atunci port in mine rabdarea si nevoia de a construi.
La 3 ani, am avut un accident marunt, care mi-a lasat un mic semn discret pe buza. O amintire timpurie ca imperfectiunea face parte din noi si ca uneori tocmai ea ne defineste. Atunci am invatat fara sa stiu cat de mult conteaza zambetul si cat de fragil este.
Caninii sunt dintii fortei si ai curajului. Copii de obicei, se tem de stomatolog. Eu nu. Eu imi doream sa merg singura. Cabinetul nu mi se parea un loc înfricoșător, ci un loc al ordinii, al calmului al rezolvarii. Medicul meu se numea Natalia…..Coincidenta sau primul semn ca drumul era desenat?
Nu visam (sau nu am visat)sa fiu celebra. Visam sa fiu MEDIC, sa ajut oameni, sa linistesc, sa repar, sa redau ceva ce fusese pierdut.
Nu stiu daca am ales stomatologia sau ea m-a ales pe mine Stiu ca atunci cand am inceput am simtit ca sunt exact unde trebuie.
Premolarii fac legatura intre forta si rezistenta
Au urmat anii facultatii, ani grei, frumosi, plini de indoiala si speranta cu multa munca. In anul III mi-am dorit sa merg intr-un spital sa fac practica. Practica de la Spitalul Militar Central a fost primul prag. Cred ca este important sa amintesc rolul unei persoane care a aparut in viata mea in perioada in care provocările profesionale par copleșitoare.
Persoana care a avut impactul cel mai mare asupra mea si pe care pot sa-l consider MENTOR este profesor dr Ioan Sirbu, un medic ale cărei ambitii progesionale și rigurozitate l-a conus catre un mediu de elita in Stomatologia Noastra. Este presoana care mi-a pus bazele stomatologiei adevarate,a crezut in mine, m-a sprijinit in educatia mea in timpul facultatii , mi-a deschis orizonturile prin implicarea mea in Implantologia dentara si m-a ghidat in formarea de medic stomatolog. De la el am invatat rigoarea, respectul pentru actul medical si responsabilitatea pentru fiecare gest. Sub indrumarea lui mi s-au deschis ochii catre o stomatologie noua…implantologia care, la acea vreme, parea de domeniul S Fiction.
Erau anii 1994 cand implantologia facea primii pasi in tara noastra. Am avut privilegiul sa fiu martor si parte din inceput. Atunci am inteles ca stomatologia nu este doar prezent, ci si viitor. Ca evolutia nu trebuie privita cu teama , ci cu mult curaj.
Molarii sunt cei care duc greul. Au urmat ani de munca, de perfectionare, de cautari. Apoi primul cabinet, mic, dar plin de sens. Fiecare pacient era o poveste, fiecare zi o lectie. Am invatat ca medicina nu se face singur. Ca mainile sunt importante, dar ECHIPA este esențială. Mi-am dorit din toata inima sa lucrez in echipa. Cred in oameni, in incredere si in sprijin reciproc. In timp am format o echipa multidisciplinara cu medici stomatologi devotati profesiei, o echipa minunata, unita cu care realizez tratamente cu un grad ridicat de dificultate . O echipa care stie ca inainte de orice tratament, exista un OM care trebuie ascultat.
Molarii de minte nu apar la inceput, apar cand esti pregatit…….asa a venit pe lume Sabin, fiul meu . Cand ales sa mearga la Facultatea de Medicina Dentara am simtit ca povestea mea capata un nou sens. Nu mai era doar despre mine , era despre continuitate. Despre ceea ce lasi mai departe. Atunci cabinetul s-a transformat intr-o clinica. Nu din ambitie ci din dorinta de a crea un loc care sa dainuie, un loc unde meseria se transmite, unde valorile raman. Unde zambetele se construiesc cu rabdare.
Privind inapoi, totul pare sa fi inceput intr-o zi de toamna tarzie, cu un semn discret pe buza, cu un mentor care a deschis drumuri si cu un copil care nu s-a temut niciodata de stomatolog.
Inima a chemat. Mainile au raspuns.
Viata mea seamna cu o arcada completa: de la incisivii inceputului , canini curajului, premolarii echilibrului, molarii muncii si molarii de minte ai rostului